Ion și Maria ajung în noaptea nunții. Maria stă întinsă pe pat, îmbrăcată elegant și așteptându-l pe Ion, care privește pe fereastră, pierdut în gânduri.
Trece aproape o jumătate de oră. Maria, tot mai nerăbdătoare, îl întreabă:
— Hai, măi Ioane, ce tot faci acolo?
— Stai, fă, că vin imediat, răspunde Ion, fără să-și dezlipească privirea de la fereastră.
Mai trece încă o jumătate de oră. Maria îi spune din nou:
— Hai, măi Ioane, că te aștept! Sunt numai a ta…
— Ho, fă, că vin… De ce te grăbești așa?
După încă o jumătate de oră, Maria se ridică supărată din pat, merge lângă Ion și îl întreabă:
— Măi Ioane, ce tot faci acolo de atâta vreme?
Ion oftează ușor, continuând să privească pe fereastră, apoi spune cu admirație:
— Fă, Mario… mare dreptate a avut tata… frumoasă-i noaptea nunții!
































