Prin sat se știa de mult că bătrânul preot avea o slăbiciune pentru tinerele frumoase. Oamenii însă nu-l judecau prea aspru; până la urmă era bătrân și nu făcea rău nimănui.
Cu câteva zile înainte de Paște, o fată tânără și foarte atrăgătoare vine la biserică pentru spovedanie.
— Părinte, am venit să-mi mărturisesc păcatele și să primesc iertare…
— Foarte bine, fiica mea! Spune-mi, ce te apasă pe suflet? răspunse preotul, privind-o cu interes.
— Duminica trecută am rămas singură acasă, în timp ce mama era la biserică. La un moment dat, a venit la ușă vecinul nostru, un băiat tânăr și chipeș…
— Da, da… și apoi? întrebă preotul, aplecându-se mai aproape.
— A intrat în casă, m-a luat în brațe și a început să mă sărute…
— Oho! Și după aceea? Ce s-a întâmplat mai departe? întrebă preotul nerăbdător.
Fata oftă și răspunse:
— Din păcate, nimic. Exact atunci s-a deschis ușa și a intrat mama.
Preotul își făcu o cruce mare, clătină din cap nemulțumit și izbucni:
— Ptiu! Mă-ta asta apare mereu când nu trebuie!
