În China există o construcție atât de veche, încât a fost realizată cu mai bine de două milenii înainte ca tehnologia modernă să transforme modul în care oamenii controlează apa. Și, poate cel mai impresionant lucru, aceasta nu a rămas doar o relicvă a trecutului. Sistemul de irigații Dujiangyan continuă să funcționeze și în prezent, folosind principiile concepute în urmă cu aproximativ 2.250 de ani.
Dujiangyan se află în provincia Sichuan, în apropierea orașului Chengdu, pe râul Minjiang, unul dintre principalii afluenți ai fluviului Yangtze. Zona era extrem de fertilă, însă râul provoca frecvent inundații, iar apa nu putea fi distribuită în mod eficient către terenurile agricole. În jurul anului 256 î.Hr., în perioada Statelor Combatante, Li Bing, administrator al regiunii Shu aflate atunci sub controlul statului Qin, a coordonat realizarea unui sistem menit să rezolve simultan mai multe probleme: să reducă efectele inundațiilor, să distribuie apa către terenurile agricole și să permită controlul fluxului râului.
Soluția aleasă este ceea ce face Dujiangyan atât de neobișnuit. În loc să fie construit un baraj masiv care să blocheze râul și să formeze un rezervor uriaș, constructorii au folosit relieful natural și cursul apei. Sistemul a fost conceput astfel încât apa să fie împărțită, direcționată și controlată printr-o combinație de diguri, canale și deschideri săpate în stâncă. UNESCO îl descrie drept o realizare remarcabilă de inginerie ecologică, deoarece folosește caracteristicile naturale ale terenului și ale râului în loc să încerce să le elimine.
Una dintre cele mai importante componente este Yuzui, un dig în formă de limbă care separă apele râului Minjiang în două direcții. O parte a apei este condusă către sistemul de irigații, în timp ce cealaltă continuă pe cursul principal al râului. O altă componentă, Feishayan, are rolul de a permite evacuarea apei și a sedimentelor, contribuind la menținerea echilibrului sistemului. A treia structură esențială este Baopingkou, un pasaj îngust săpat în stâncă, prin care apa este direcționată către câmpiile Chengdu. Împreună, aceste elemente permit controlul apei fără un baraj convențional.
Ingeniozitatea sistemului devine și mai evidentă în timpul perioadelor cu debite diferite. Când nivelul râului crește, configurația naturală și structurile construite permit evacuarea unei părți a apei, reducând riscul ca aceasta să se reverse necontrolat asupra câmpiilor. În perioadele cu mai puțină apă, sistemul poate favoriza alimentarea canalelor de irigații. În același timp, configurația sa ajută la gestionarea sedimentelor transportate de râu, ceea ce este esențial pentru menținerea canalelor funcționale.
Prin această soluție, oamenii din regiune au transformat treptat câmpiile Chengdu într-una dintre cele mai importante zone agricole ale Sichuanului. UNESCO estimează că sistemul de irigații deserveste astăzi aproximativ 668.700 de hectare de teren agricol, ceea ce arată că Dujiangyan nu este doar un monument istoric, ci un sistem de infrastructură ale cărui principii continuă să aibă o funcție practică.
Construcția nu a rămas neschimbată timp de 2.000 de ani. De-a lungul secolelor, diferite dinastii chineze au reparat, extins și adaptat sistemul. În timpul dinastiilor Tang, Song, Yuan și Ming au fost realizate lucrări suplimentare, iar rețeaua de canale și diguri a fost dezvoltată pentru a răspunde nevoilor unei populații și agriculturi aflate în creștere. Tocmai această continuitate explică de ce Dujiangyan a putut supraviețui atât de mult timp: principiul original a fost păstrat, dar infrastructura a fost întreținută și modernizată de-a lungul generațiilor.
Un detaliu extraordinar este că sistemul nu depinde de o singură construcție monumentală. Funcționarea sa rezultă din relația dintre mai multe elemente și din modul în care acestea folosesc topografia regiunii. UNESCO consideră că tocmai această integrare a ingineriei cu procesele naturale reprezintă una dintre marile sale valori. Sistemul demonstrează că gestionarea unei ape puternice nu înseamnă întotdeauna să o oprești, ci poate însemna să îi înțelegi direcția și să îi folosești energia în avantajul oamenilor.
Importanța Dujiangyan nu este însă doar tehnică. În apropiere se află Muntele Qingcheng, unul dintre locurile importante din istoria taoismului. Potrivit UNESCO, în anul 142 d.Hr., Zhang Ling a fondat aici tradiția taoistă care avea să devină una dintre cele mai influente tradiții religioase și filosofice din Asia de Est. De aceea, UNESCO a inclus în aceeași proprietate atât sistemul de irigații Dujiangyan, cât și Muntele Qingcheng.
În anul 2000, ansamblul „Mount Qingcheng and the Dujiangyan Irrigation System” a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Organizația a subliniat că sistemul reprezintă un reper important în dezvoltarea tehnicilor de gestionare a apei și o demonstrație remarcabilă a nivelului științific și tehnologic atins în China antică.
Poate cel mai impresionant aspect al acestei construcții este faptul că, după mai bine de două milenii, ideea fundamentală pentru care a fost creată nu și-a pierdut utilitatea. Dujiangyan continuă să regleze apele râului Minjiang și să le distribuie către câmpiile fertile din jurul Chengdu. Într-o epocă în care proiectele moderne de infrastructură sunt adesea asociate cu structuri uriașe din beton și oțel, această construcție antică oferă un exemplu cu totul diferit: o soluție care nu a încercat să învingă natura, ci să lucreze împreună cu ea.
Dujiangyan rămâne astfel una dintre cele mai impresionante demonstrații ale faptului că o idee inginerească bine concepută poate supraviețui unor imperii, dinastii și schimbări tehnologice. Construit în urmă cu peste 2.200 de ani, reparat și adaptat de nenumărate generații și încă folosit pentru gestionarea apei, sistemul din Sichuan este mai mult decât o construcție antică: este o infrastructură vie, care leagă tehnologia, agricultura și natura într-un mod pe care lumea modernă încă îl poate studia.
