1. Casa Poporului, astăzi Palatul Parlamentului: World Records Academy spune că este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume, fiind deținătoarea unui triplu record: cea mai scumpă clădire, cea mai grea și cea mai mare ca suprafață. Lucrările ei au fost conduse de arhitecta Anca Petrescu, iar în anul 2006, valoarea de piață a Casei Poporului era estimată la 3 miliarde de euro.
2. Transfăgărășanul, sau Drumul Național 7C, leagă Muntenia de Transilvania și a fost construit între 1970-1974, la inițiativa dictatorului. Astăzi este considerat unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume, vizitat anual de mii de turiști.
3. Canalul Dunăre-Marea Neagră și-a început construcția în 1949, cei care au fost folosiți pentru construirea lui au fost deținuți politici și minorități etnice și religioase. Au fost sistate lucrările în 1955, dar au fost apoi reluate în 1976, inaugurarea având loc pe data de 26 mai 1984. 50 de milioane de metri cubi au fost turnați și s-au excavat 294 milioane de metri pătrați la canalul principal, cifre imense, conforme cu viziunea Conducătorului.
5. Barajul Vidraru și-a început construcția în 1961, la finalizarea lui era pe locul 8 în Europa și pe locul 20 în lume. După ce a fost umplut la capacitate maximă în decembrie 1965, s-a născut Lacul de Acumulare Vidraru.
6. Casa Radio și-a început construcția înainte de 22 decembrie 1989 și a rămas multă vreme neterminată. Intenția era de a deveni un Muzeu Național de Istorie a Republicii Socialiste România, dar în prezent este doar o clădire cu mare valoare imobiliară care așteaptă să fie terminată.
Interesant articol! Chiar dacă regimul comunist a avut multe aspecte negative, nu pot să neg că unele dintre clădirile construite în acea perioadă au un impact vizual impresionant. Ce părere aveți despre costurile de întreținere ale unor astfel de edificii?
Cred că e fascinant cum unele realizări din perioada comunistă sunt acum parte integrantă a peisajului nostru urban. Casa Poporului este cu siguranță o minune arhitecturală, dar mă întreb cât de mult ar fi evoluat Bucureștiul fără influența acelui sistem.
E greu să judecăm trecutul doar prin prisma realizărilor arhitecturale. Ar fi fost interesant să vedem ce s-ar fi construit în România în acei ani fără CEAUȘESCU, poate am fi avut și mai multe inovații culturale.
Îmi plac articolele care discută despre istorie și moștenire. Totuși, mi se pare important să nu uităm și suferințele oamenilor din acea perioadă. Credeți că putem considera aceste „minuni” ca fiind o justificare pentru toate neajunsurile suferite?
Comentariile sunt închise.