Se pare că școala elvețiană o bate pe cea finlandeza, despre care se spun atâtea lucruri extraordinare. O mamă imigrantă cu doi copii, care merg la școală în Elveția ne povestește despre experiența ei uimitoare.
Copiii mei merg la o școală din Elveția deja de o lună, iar eu nu reușesc să notez câte lucruri m-au impresionat.
1. Lecțiile au loc în perechi, o pereche durează o oră și jumătate cu o pauză de 20 de minute. În timpul recreației copiii ies întotdeauna afară, indiferent de vreme. Fiecare clasă are câte o terasă. Atunci când timpul e frumos toți, inclusiv și profesorii, joacă fotbal, baschet sau ping pong. Dacă un copil nu aleargă la pauze, este trimis la medic. Despre copiii mei se credea că sunt bolnavi primele două săptămâni, ei nu știau că la școală se poate să alerge.
2. De la orele 11:30 până la 13:00 este pauza de masă. Copiii pot rămâne la școală sau pot merge acasă. Lecțiile încep în fiecare zi la 8:15 și durează până la 16:00, cu pauzele respective. Datorită acestora, copiii nu obosesc deloc. Miercurea timpul de școală este redus până la 11:30.
3. Pentru ca elevilor să nu le fie frică să-și formuleze gândurile în scris ( la adunare s-a spus că această capacitate este una pe cale de dispariție), la școală există poșta „Elev-profesor”. Fiecare copil are o căsuță poștală în care lasă bilețele pentru profesori, iar aceștia răspund neapărat.
4. Dictările se fac cu ajutorul imaginilor. Copiilor li se arată o imagine unde este reprezentat un cuvânt, pe care aceștia trebuie să-l scrie. Se spune că așa se memorizează mai ușor.
5. Prezentarea referatelor are loc pe fundalul muzicii, pe care copilul singur și-l alege. De asemenea, sunt salutate și costumele speciale sau orice altă recuzită. Prezentarea publică este ca un mini-spectacol, Power Point-ul nu se acceptă. Se consideră că un copil din clasele primare nu poate face o astfel de prezentare de sine stătător.
6. La matematică copiii rezolvă exercițiile prin metoda care o consideră ei mai ușoară și mai potrivită. Nu există metoda corectă sau incorectă. Toți copiii sunt gata să sară în ajutor atunci când cineva nu înțelege o temă.
7. Aici totul se pipăie și se gustă pentru a cunoaște lumea înconjurătoare. Recent, au gustat grâul, secara și ovăzul. Au fost la moară ca să facă din ele făină, iar mai apoi au zis că vor merge la un brutar să facă pâine.
Relieful, plantele, toate se învață la fața locului.
8. Aici se consideră că greșelile sunt calea spre succes. Profesorii le explică de fiecare dată că a greși este bine și că nu au de ce să-și facă griji.
9. Copilul are nevoie de certificat de la medic doar dacă a lipsit mai mult de două săptămâni. În această perioadă copilul trebuie să facă toate temele de acasă.
10. Școala municipală primară este absolut gratuită. Programul este aproximativ același ca la noi. Dacă sincer nu înțeleg cum ei reușesc, dacă sunt atât de multe pauze și excursii. Însă copiii mei sunt fericiți și însușesc totul foarte ușor.
Interesant articol! Nu știam că sistemul de învățământ din Elveția este atât de bine structurat. Ar fi fain să aflu mai multe despre cum se integrează copiii imigranți în acest sistem.
Chiar m-a impresionat cât de mult accent pune Elveția pe educația practică și pe implicarea părinților. Cred că ar trebui să împrumutăm câteva idei și noi, pentru a îmbunătăți școlile din România.
E fascinant cum fiecare copil are ocazia să își descopere pasiunile încă de la o vârstă fragedă. Întrebarea mea e: cum reușesc ei să mențină un astfel de echilibru între studiu și activitățile extracurriculare?
Este adevărat că nu toate țările au aceeași abordare în educație, dar mi-ar plăcea să văd mai multe inițiative care promovează colaborarea între profesori și părinți, așa cum se întâmplă în Elveția.
Mi s-a părut foarte interesant faptul că elevii elvețieni au opțiunea de a-și alege cursurile. Oare asta îi ajută realmente în dezvoltarea personală?
Apreciez foarte mult diversitatea culturală din școlile elvețiene. M-aș bucura să aud povești despre copii care provin din medii diferite și cum reușesc să colaboreze la clasă.
Comentariile sunt închise.