Se spune că, la poalele unui deal abrupt, două TIR-uri încărcate până la refuz stăteau pe loc. Șoferii priveau neputincioși spre pantă și ofteau.
– La naiba… n-ar fi trebuit să încărcăm atâta marfă! Motoarele abia mai trag și n-avem nicio șansă să urcăm dealul, zise unul dintre ei.
Tocmai atunci apare, hurducăind vesel, un Trabant. Șoferul oprește lângă ei și întreabă politicos:
– Bună ziua, băieți! S-a întâmplat ceva? Aveți nevoie de o bujie, de niște scule sau vă pot ajuta cu ceva?
Cei doi camionagii se uită unul la altul și încep să-i explice necazul. În sinea lor însă, se amuzau, imaginându-și cum o să cedeze motorul micuțului Trabant dacă încearcă să-i ajute.
Trabantistul îi ascultă, zâmbește și spune foarte hotărât:
– Păi, e simplu! Legați cele două TIR-uri între ele cu o bară de remorcare, apoi legați și Trabantul în față. Încerc eu să vă tractez!
Șoferii, mai mult ca să se distreze și să vadă ce se întâmplă, își fac cu ochiul și își dau coate.
– Hai, fie! Ce avem de pierdut?
Leagă ei TIR-urile, prind și Trabantul în față, iar acesta pornește hotărât. Spre uimirea tuturor, nici n-apuci să clipești că micuța mașină îi trage pe amândoi până în vârful dealului.
Rămași cu gura căscată, șoferii coboară din cabine și observă că din roțile Trabantului iese un fum gros.
Încep să râdă și îi arată trabantistului.
Acesta se uită atent la roți, își pune mâinile în cap și izbucnește:
– Băi, fir-ar să fie… iar am plecat cu frâna de mână trasă!
