Cu o zi înainte de nuntă, mirele îl ia deoparte pe preotul care urma să oficieze ceremonia.
Se uită în stânga și în dreapta, apoi îi spune în șoaptă:
– Părinte, am o rugăminte. Uite, vă las 100 de euro, dar aș vrea să săriți peste partea din jurământ în care trebuie să promit că voi fi devotat toată viața, că o voi iubi necondiționat și că îi voi fi mereu alături. Trecem discret peste ea și toată lumea e mulțumită.
Preotul ia bancnota, o pune în buzunar și îi zâmbește.
– Bine, fiule… lasă că rezolvăm.
Mirele pleacă liniștit, convins că și-a aranjat treaba.
A doua zi, biserica este plină, iar ceremonia începe.
Când vine momentul jurământului, preotul îl privește solemn pe mire și spune cu glas răspicat:
– Juri că îți vei iubi soția necondiționat, că îi vei îndeplini dorințele, că o vei răsfăța în fiecare zi, că îi vei aduce micul dejun la pat ori de câte ori va dori, că nu vei întoarce niciodată privirea după altă femeie și că îi vei fi credincios până la sfârșitul vieții?
Mirele rămâne fără cuvinte. Se albește la față, înghite în sec și, după câteva clipe de ezitare, răspunde cu voce stinsă:
– Da…
Imediat după aceea, se apropie de preot și îi șoptește printre dinți:
– Părinte… parcă aveam o înțelegere!
Preotul scoate discret bancnota de 100 de euro, i-o pune în palmă și îi răspunde la fel de încet:
– Aveam… dar mireasa mi-a făcut o ofertă mai bună!
