Într-o zi toridă de vară, doi bărbați așteptau trenul pe peronul unei gări din Tel Aviv. Garnitura întârzia, iar timpul părea că trece din ce în ce mai greu.
Cel mai tânăr își scoate telefonul din buzunar, dar observă că bateria era complet descărcată. Văzând că domnul de lângă el purta un ceas elegant la mână, îl întreabă respectuos:
— Vă rog frumos, îmi puteți spune cât este ora?
Bărbatul în vârstă nu răspunde deloc. Privea înainte de parcă nici nu auzise întrebarea.
După câteva minute, tânărul încearcă din nou:
— Domnule, vă rog, cât arată ceasul?
Din nou… liniște totală.
Nedumerit, tânărul îl privește și spune:
— Chiar nu înțeleg. De ce nu vreți să-mi spuneți cât este ora?
Bărbatul oftează ușor și răspunde calm:
— Tinere, dacă îți spun ora, din bun-simț vom începe să stăm de vorbă. După aceea vom discuta despre vreme, despre viață și despre tot felul de lucruri. Când va sosi trenul, probabil vom călători unul lângă celălalt.
Face o pauză, apoi continuă:
— Până ajungem la destinație, e foarte posibil să ne împrietenim. Fiind weekend, s-ar putea chiar să te invit la mine acasă, la cina de Sabat.
Tânărul asculta cu mare atenție.
— Acolo o vei cunoaște pe fiica mea. Este o fată frumoasă, deșteaptă și bine crescută. O să vă înțelegeți de minune, veți începe o relație și, cine știe, poate veți ajunge chiar să vă căsătoriți.
Bătrânul își aranjează liniștit ceasul la încheietură și încheie:
— Iar acum spune-mi și tu… de ce mi-aș dori un ginere care nici măcar nu-și permite un ceas?
