O bătrânică de peste 80 de ani intră într-o zi în biserică și se așază în fața preotului pentru spovedanie.
Preotul o privește cu blândețe:
— Spune-mi, maică, ce păcat ai pe suflet?
Bătrânica oftează adânc și spune foarte serioasă:
— Părinte, am făcut ceva cu mulți ani în urmă și nu pot să uit nici acum…
— Ce s-a întâmplat? întreabă preotul, curios.
— Eram tânără pe atunci. Ion, băiatul vecinilor, m-a prins într-o zi în brațe, m-a dus în șură și… mi-a făcut o declarație de dragoste pe care n-am mai uitat-o niciodată!
Preotul rămâne câteva secunde fără cuvinte.
— Maică… și când s-a întâmplat toate acestea?
— Ei, părinte… acum vreo cincizeci de ani.
Preotul, și mai nedumerit:
— Și de ce ai așteptat atâta timp ca să vii să te spovedești?
Bătrânica zâmbește ștrengărește și răspunde:
— Părinte, nu pentru iertare am venit…
Face o mică pauză și adaugă:
— Am venit doar să-mi mai amintesc și eu vremurile frumoase!
