Vine un american în România să-și pornească o mică afacere la țară, o fabrică.
Găsește un țăran care avea de vânzare ceva pământ. Se înțeleg la preț și bat palma.
Americanul îi spune:
— Bun, nea’ țărane, cumpăr terenul. Dar am o singură condiție: să-ți iei stupii de acolo.
— Stupii? De ce să-i iau? Nu ocupă mare lucru.
— Nu-mi plac albinele. Înțeapă și nu vreau probleme.
— Măi americanule, stai liniștit! Albinele mele nu înțeapă oamenii.
— Eu tot nu vreau stupii pe teren.
— Ți-am spus că nu ocupă loc și nu-ți fac nimic.
— Nu, nu! Fără albine!
Țăranul se gândește puțin și, deodată, îi vine o idee:
— Măi americanule, facem altfel!
— Cum?
— Eu te leg gol pușcă de un copac, aici, lângă stupi, o noapte întreagă.
Americanul se uită mirat:
— Poftim?!
— Și dacă se atinge măcar o albină de tine, îți dau tot pământul pe gratis!
Americanul începe să zâmbească.
— Hmmm… interesantă propunere…
— Ce zici? Te bagi?
— Bine! Accept!
Americanul se gândește că, la urma urmei, o să stea doar o noapte și poate mai vede și el ceva interesant prin sat.
A doua zi dimineață, vine țăranul să vadă ce s-a întâmplat.
Se apropie de copac și rămâne cu gura căscată.
Americanul era tot supt și sfrijit, de parcă mai avea vreo zece kilograme cu totul.
Țăranul îl privește îngrozit:
— Măi americanule! Ce-ai pățit?!
Americanul abia mai putea să vorbească:
— Nimic…
— Cum nimic?! Ești numai piele și os!
— S-a atins vreo albină de tine?!
— Nu, mă, țărane…
Țăranul se uită nedumerit:
— Păi atunci ce naiba ai pățit?!
Americanul oftează și arată spre vițel:
— Vițelul ăsta n-are mamă?!
