Un preot se află într-o situație destul de urgentă și, cum nu mai poate amâna, intră într-un club din apropiere în căutarea unei toalete. Se uită în jur, cercetează locul, dar nu găsește baia.
Se apropie de barman și îl întreabă politicos:
— Mă scuzați, domnule, îmi puteți spune unde este toaleta?
Barmanul ezită puțin, apoi îi răspunde:
— Vă spun, dar sincer nu v-aș sfătui să mergeți acolo.
Preotul se uită nedumerit la el.
— Dar de ce? Am nevoie urgentă și nu prea am de ales.
— Problema este că în baia bărbaților se află o statuie a unei femei goale, iar părțile intime sunt acoperite doar de o frunză.
Preotul ridică sprâncenele, ușor indignat:
— Asta-i bună! Chiar credeți că o statuie mă poate ispiti? Dacă este doar o statuie, n-am nicio problemă. Mă uit în altă parte și îmi văd de treabă.
Barmanul ridică din umeri și îi arată în ce direcție trebuie să meargă.
Preotul intră în baie, iar în club muzica răsună în continuare. Oamenii dansează, râd și se distrează, fără să acorde prea multă atenție celor din jur.
După câteva minute, luminile din club se sting brusc.
Pentru o clipă se face întuneric, apoi toți cei aflați în local izbucnesc în aplauze și fluierături.
La scurt timp, luminile se aprind din nou.
Când preotul iese din baie, este întâmpinat cu aplauze, zâmbete și felicitări din partea celor aflați în club.
Preotul se uită nedumerit în jur.
— Stați puțin… nu înțeleg deloc. De ce mă aplaudă toată lumea când ies de la baie?
Barmanul zâmbește larg.
— Pentru că, părinte, înseamnă că de acum ești unul de-al nostru!
Preotul rămâne și mai nedumerit.
— Cum adică? Mă tem că nu înțeleg ce se întâmplă aici…
Barmanul începe să râdă și îi explică:
— Părinte, e foarte simplu. De fiecare dată când cineva ridică frunza de pe statuie, se sting luminile în tot clubul!
