Maria, rămasă văduvă, află că există un medium care poate lua legătura cu cei plecați dintre noi. Curioasă să vorbească din nou cu soțul ei, Ion, acceptă să încerce.
Începe conversația:
— Măi, Ioane, spune-mi, ești bine acolo unde ești?
— Da, Mărie, sunt bine!
— Ți-am făcut pomană la nouă zile. Ai primit?
— Da, am primit!
— La 40 de zile ți-am pregătit sarmale, friptură, vin și țuică. Au ajuns la tine?
— Da, Mărie, am primit și atunci!
— Dar după trei luni? Ți-am dat colaci, colivă, cârnați și cozonac. Le-ai primit?
— Le-am primit pe toate, Mărie! Foarte bune!
Și tot așa, Maria îi amintește de pomenile făcute la șase luni, la nouă luni și apoi la un an.
La un moment dat, femeia oftează și întreabă:
— Măi, Ioane, dar ceva de pomană ai primit și de la mine? Intelegi tu la ce ma refer…
— Nu, Mărie. Asta nu am primit!
Maria zâmbește mulțumită:
— Ei, vezi? Și cât am mai dat eu de pomană!
