Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulbura pe faraon. Această inscripție a fost descoperită în mormântul lui Tutankamon și a căpătat un mesaj straniu pentru cei care au profanat mormântul.
La 18 februarie 1823, s-a făcut inaugurarea oficială a săpăturilor. După câteva zile lordul Carnavon a murit, înțepat de un țânțar și spunând, s-a terminat, am auzit chemarea și mă pregătesc. În acel moment lumina s-a stins în cameră, în tot hotelul și chiar în tot orașul.
Moartea sa a fost cauzată de o mușcătură, produsă de un țânțar, identică cu cea de pe corpul mumificat al lui Tutankamon, pe obraz.
Așa s-a născut legenda mormântului lui Tutankamon. În următorii șase ani, alte 12 persoane din echipa de arheologi au murit.
Liata cu morți nu se oprește aici. Secretarul expediției a fost găsit mort în patul său. Radiologistul expediției, cel care folosise raze X pentru examinarea lui Tutankamon, a murit la scurt timp după ce s-a întors în Anglia. Arheologul Marce a avut aceeași soartă, a intrat în comă și a murit.
În 1930 mai trăiau doar doi dintre membrii echipei de arheologi. Blestemul faraonului a avut efect și la jumătate de secol după ce a făcut prima victimă. În 1970, singurul supraviețuitor al expediției, Adamson, a dat un interviu și a spus că nu crede în blestemul lui Tutankamon. După cea a părăsit studioul unde dăduse interviul, s-a urcat într-un taxi, a avut loc un accident și a murit.
Era a treia oară când afirma acest lucru. Prima dată când a făcut această afirmație, la 48 de ore, a murit soția sa. A doua oară, fiul său a avut un accident și și-a rupt coloana vertebrală. În 1972, s-a stabilit mutarea tezaurului lui Tutankamon la Londra pentru o expoziție. Cei care s-au ocupat de această mutare au murit subit.
Blestemul lui Tutankamon mai face încă victime. Jurnalista britanică Lesley Ann Jones a moștenit de la foștii săi socri două lăzi cu relicve furate din mormântul lui Tutankamon. Imediat după primirea moștenirii, constând în fragmente textile, semințe și resturi de mâncare, provenind din mormântul faraonului, aceasta a divorțat, a făcut cancer de piele și era să fie omorâtă de un hoț.
Astăzi ipoteza doctorului Dean pare să fie unanim acceptată. El susține că o ciupercă este cauza acestor decesuri. Sporii pătrund în plămâni și atacă țesutul pulmonar, toxinele sunt transportate cu ajutorul sângelui în creier unde acționează asupra sistemului nervos central, producând halucinaţii.
Ce fascinant este cum această inscripție a putut să influențeze atât de mult legenda lui Tutankamon! Mă întreb câți oameni au fost afectați de blestemul acesta în realitate. Oare chiar există o legătură între descoperirile arheologice și superstiții?
E incredibil cât de mult ne poate fascina istoria egipteană! Blestemele sunt un subiect interesant, dar cred că multe dintre ele sunt doar mituri create pentru a adăuga un strop de mister. Poate ar trebui să ne concentrăm mai mult pe realizările culturale ale acelor vremuri.
Articolul asta mi-a stârnit curiozitatea despre cum erau percepute moartea și viața după moarte în Egiptul antic. Chiar mă întreb dacă acele inscripții aveau un rol spiritual sau pur și simplu serveau ca avertismente pentru hoți. Poate ar fi interesant să aflăm mai multe despre practicile funerare din acea perioadă!
Comentariile sunt închise.