În ultimele clipe ale vieții, Bulă își strânse soția de mână și, cu glasul slăbit, încercă să-i spună ceva important.
— Nevastă… cu limbă de moarte te rog un singur lucru. Să nu mă înșeli după ce nu mai sunt. Că dacă aflu, jur că mă învârt în mormânt ca un titirez!
Femeia îl privi serioasă și îi promise că nu va face niciodată așa ceva.
Au trecut anii, iar într-un final a venit și vremea ei. După ce și-a dat ultima suflare, femeia se trezi în fața Porților Raiului, unde Sfântul Petru o aștepta cu celebra lui carte.
— Bine ai venit, fiică! Cum te numești?
— Bulă… adică soțul meu se numea Bulă. Am venit să-l caut. Mi-e tare dor de el!
Sfântul Petru răsfoi câteva pagini, apoi ridică privirea.
— Bulă? Draga mea, aici avem o mulțime de Bulă. Trebuie să-mi dai un indiciu mai bun. Cum să-l recunoaștem?
Femeia se gândi câteva clipe, apoi își aminti ultimele cuvinte ale soțului.
— Păi… înainte să moară, mi-a spus că, dacă îl voi înșela vreodată, se va învârti în mormânt.
Sfântul Petru rămase nemișcat o secundă. Apoi își lăsă cartea jos și începu să râdă.
— Aaa, acum știu exact despre cine vorbești!
Se întoarse către ceilalți îngeri și strigă:
— Dați-vă la o parte, băieți! Ăla nu poate fi decât Bulă-Ventilatorul!
