Într-o dimineață, Ion își găsește cocoșul mort în curte. Cum găinile rămăseseră fără „șef”, Ion se gândește că trebuie neapărat să cumpere altul și pleacă la târg.
După ce se uită prin zeci de cuști, vede un cocoș mare, arătos și zdravăn.
— E sănătos? întreabă Ion.
— Sănătos tun!
— Mănâncă bine?
— Orice îi dai.
— Și cât costă?
— 50 de lei.
Ion se miră:
— Păi și ce știe să facă de banii ăștia?
Vânzătorul începe să-i enumere calitățile:
— Cântă dimineața, se ia la harță cu cocoșii vecinilor și, când vine vorba de găini, nu stă deloc pe gânduri. De fapt, calcă tot ce prinde: rațe, gâște, curci, căței, purcei…
Ion, impresionat, îl cumpără imediat.
A doua dimineață, când iese în curte, Ion rămâne cu gura căscată. Toate animalele mergeau parcă puțin mai crăcănate: găinile, rațele, gâștele, curcile, cățeii și purceii. Până și calul părea mulțumit.
În schimb, cocoșul zăcea în mijlocul curții, cu picioarele în sus, nemișcat.
Deasupra lui, un vultur se învârtea amenințător.
— Vai, săracu’! strigă Ion. Tocmai acum să-l pierd!
Fuge în casă, ia pușca de vânătoare și se întoarce pregătit să alunge vulturul.
Când îl vede că ridică arma, cocoșul deschide un ochi și șoptește:
— Șșș… nu trage! Lasă-l să coboare…
