Scena în care Moise desparte apele Mării Roşii, pentru a-i ajuta pe evrei să fugă de armata faraonului, este una din cele mai cunoscute povestiri din Biblie. Un cercetător crede că are explicaţia ştiinţifică pentru acest „miracol”.
Bruce Parker, profesor la Institutul de Tehnologie Stevens din New Jersey şi fost cercetător la National Oceanic and Atmospheric Administration National Ocean Service crede că Moise cunoştea foarte bine cum se formau mareele în acea zonă şi s-a folosit de flux şi de reflux pentru a-şi conduce în siguranţă poporul spre libertate.
Până acum existau mai multe explicaţii care încercau să justifice ştiinţific miracolul prezentat în Biblie. Una din ele face referire la un tsunami provocat de un cutremur. Este cunoscut faptul că înainte de tsunami apele se retrag, iar apoi apare valul uriaş.
Parker nu crede în această variantă, pentru că în acest caz apele s-ar fi retras doar timp de 20 de minute, iar oamenii nu ar fi avut timp să traverseze în siguranţă marea aşa de repede.
Locul prin care evreii ar fi traversat Marea Roşie este considerat a fi actualul Golf Suez, în partea de nord a mării. Oricum, Moise nu ar fi avut cum să anticipeze un cutremur sau un tsunami.
Dar el ar fi putut calcula corect producerea mareelor, astfel încât oamenii lui să poată trece marea în siguranţă.
În Golful Suez, în timpul refluxului, apa se retrage complet şi fundul mării rămâne uscat timp de câteva ore, suficient pentru ca oamenii să treacă pe partea cealalată. Apoi apa se întoarce brusc.
Orientându-se după fazele Lunii, Moise a ştiut când va avea loc următorul reflux, metodă pe care o putea învăţa în timpul petrecut alături de locuitorii deşertului.
În schimb, soldaţii egipteni nu aveau aceste cunoştinţe, ei trăind pe malul Nilului, care este legat de Marea Mediterană, unde nu există o maree aşa puternică.
Astfel, calculând când se va produce refluxul şi cât va ţine, Moise a putut să-şi salveze oamenii, asigurându-se totodată că soldaţii faraonului vor muri înecaţi de apele fluxului care avea să revină brusc.
Biblia precizează că în noaptea fugii evreilor din Egipt era Lună plină, iar în aceste nopţi refluxul este cel mai puternic, iar fundul mării avea să rămână uscat şi mai mult timp. Totodată, fluxul avea să fie foarte mare, putând ucide o armată întreagă, spune Parker.
Moise trebuia să calculeze însă exact fluxul şi refluxul, astfel încât să-i determine pe soldaţi să intre în mare ca să-i urmărească.
Este posibil ca în acea noapte evreii să fi beneficiat şi de un ajutor nesperat: după cum scrie şi în Biblie, un vânt puternic a bătut dinspre est, iar acest vânt a menţinut refluxul şi mai scăzut.
Teoria lui Parker nu este însă nouă. Un istoric din Antichitate, Artapanus, care a trăit între anii 80-40 î.e.n., a scris că Moise a folosit refluxul ca să treacă marea.
Sursa: www.dailymail.co.uk; www.descoperă.ro
Foarte interesant articolul! Mi se pare fascinant cum știința poate explica astfel de evenimente biblice. Oare există dovezi arheologice care să susțină teoria cercetătorului?
Mă bucur că abordezi un subiect atât de complex. Cred că e important să înțelegem nu doar povestea, ci și contextul ei istoric și cultural. Ce alte explicații științifice au fost propuse pentru minuni din Biblie?
Mi-a plăcut cum ai prezentat informațiile! Separarea apelor Mării Roșii este o temă captivantă, iar abordarea științifică îi dă o altă dimensiune. Credeți că sunt și alte evenimente biblice care pot fi explicate în mod similar?
Articolul mi-a stârnit curiozitatea! E uimitor să văd cum oamenii de știință încearcă să găsească logică în lucruri ce par imposibile. Ai mai putea aduce exemple din alte culturi sau religii unde s-au întâmplat fenomene similare?
Mie personal mi-ar plăcea să aflu mai multe despre metodele prin care cercetătorii ajung la aceste concluzii. Se bazează pe date concrete sau mai mult pe speculații? Un subiect foarte captivant, mulțumesc pentru împărtășire!
Comentariile sunt închise.