Un colonel stătea relaxat pe veranda casei, trăgând din când în când din pipă și privind pierdut în depărtare. După câteva momente de gândire, își strigă ordonanța:
— Ioaaaneee! Ia vino puțin până aici!
Ioan apare imediat și se oprește drept în fața lui:
— Ordonați, domnule colonel!
Colonelul mai pufăie o dată din pipă, apoi îi spune pe un ton serios:
— Măi Ioane, tu ești om simplu, crescut la sat și cu mintea limpede. Ia spune-mi și mie un lucru…
— Vă ascult, domnule colonel!
— Dacă eu mă culc cu nevastă-mea… crezi că asta e de plăcere sau din obligație?
Ioan își mângâie bărbia, stă câteva secunde pe gânduri, apoi răspunde hotărât:
— Eu zic că e de plăcere, domnule colonel!
Colonelul ridică mirat din sprâncene:
— Așa? Și cum ai ajuns tu la concluzia asta?
Ioan îi răspunde imediat:
— Păi, domnule colonel… dacă era obligație, sigur mă trimiteați pe mine s-o îndeplinesc!
