Doi olteni pleacă într-o vacanță în Franța. Singura problemă era că niciunul dintre ei nu știa măcar o boabă de franceză. După câteva ore de plimbare prin Paris, îi lovește o foame zdravănă.
Marin se întoarce către Jan și spune:
— Hai, mă, să intrăm într-un restaurant, că-mi chiorăie mațele!
— Ai înnebunit? Cum o să comandăm noi dacă nu știm limba?
— Lasă, mă, că mă descurc eu! Crezi că e mare diferență între franceză și graiul nostru?
Se așază la o masă, iar după câteva clipe apare chelnerul cu meniul.
Marin își drege glasul și, foarte sigur pe el, începe:
— Auzi, băiete… adă-ne două ciorbeloa de pestoa, două falcea de purcea și mai pune și-o vinea!
Chelnerul încuviințează din cap, pleacă fără să spună nimic, iar după câteva minute revine cu exact ce comandaseră.
După ce termină de mâncat, Marin se lasă pe spate, foarte mulțumit, și îi spune prietenului său:
— Vezi, mă? Dacă nu mă pricepeam eu la franceză, plecam de aici cu burta goală!
În clipa aceea, chelnerul se întoarce spre ei, zâmbește și spune:
— De nu eram eu din Calafat, rămâneați flămânzi!
