O echipă de cercetători japonezi construiește un roboțel revoluționar, destinat satisfacerii femeilor, și hotărăște să-i testeze performanțele.
Prima voluntară este o americancă. Intră în cameră împreună cu roboțelul, iar după o oră iese complet epuizată și spune entuziasmată:
— Este incredibil! Cel mai bun pe care l-am întâlnit vreodată!
Urmează o nemțoaică. Intră și ea în cameră, iar după două ore iese gâfâind și transpirată.
— Extraordinar! N-am văzut niciodată așa ceva!
În cele din urmă, vine rândul unei oltence, care intră în cameră alături de roboțel.
Trece o zi…
Mai trece încă una…
Se scurge și a treia zi.
Cercetătorii încep să se îngrijoreze. Se tem că femeia ar fi pățit ceva, așa că sparg ușa și intră în grabă.
Înăuntru îl văd pe roboțel alergând disperat în jurul unei mese, urmărit de olteancă, care striga cât o țineau plămânii:
— La alergat mai ai energie, dar la muncă nu mai ești în stare, așa-i?!
