Un călugăr cade din greșeală în mare și începe să se lupte cu valurile. Se zbate cât poate, înghite apă și abia mai reușește să se mențină la suprafață.
După câteva clipe, în apropierea lui apare o barcă de salvare.
— Părinte, sunteți bine? Aveți nevoie de ajutor?
Călugărul răspunde hotărât:
— Nu este nevoie! Am credință că Dumnezeu mă va salva!
Barca pleacă, iar călugărul continuă să se zbată printre valuri. După ceva timp, când puterile încep să-l părăsească, apare o altă barcă.
— Părinte, dați-ne mâna! Vă scoatem imediat din apă!
Călugărul refuză din nou:
— Nu! Dumnezeu mă va salva!
La scurt timp, călugărul nu mai rezistă, se scufundă și ajunge în Rai.
Nedumerit și supărat, se duce înaintea lui Dumnezeu și Îl întreabă:
— Doamne, eu am avut încredere în Tine și am așteptat să mă salvezi. De ce nu m-ai ajutat?
Dumnezeu îl privește și îi răspunde:
— Dar ce mai voiai să fac? Ți-am trimis două bărci după tine, tembelule!
