Într-o dimineață, Bulă era la volanul autobuzului și își făcea liniștit cursa obișnuită prin oraș. La una dintre stații urcă o bătrânică foarte veselă, cu o sacoșă plină de dulciuri.
După câteva minute, aceasta se apropie de cabina șoferului și îi întinde un pumn de alune.
– Ia, maică, servește-te!
– Mulțumesc frumos! răspunde Bulă și începe să le ronțăie în timp ce autobuzul își continua traseul.
Nu trec nici cinci minute, că bătrânica apare din nou.
– Uite, mai ia o mână. Văd că îți plac.
– Mulțumesc, sunteți tare drăguță!
Bulă le mănâncă și pe acestea, convins că a avut noroc să întâlnească o bunicuță foarte generoasă.
După încă două stații, femeia vine iar lângă el cu un nou pumn de alune.
– Hai, maică, să nu rămâi flămând.
Bulă începe să râdă.
– Mamaie, dacă mai continuați așa, la capăt de linie o să fi terminat toată punga!
Bătrânica zâmbește și îi mai pune câteva alune în palmă.
Ajuns curios, Bulă o întreabă:
– Spuneți-mi și mie… de ce mi le dați pe toate? Dumneavoastră nu vă plac?
– Ba da, maică, îmi plac foarte mult.
– Atunci de ce nu le mâncați?
– Pentru că nu mai am dinți. Eu sug doar ciocolata de pe ele…
