După mulți ani, doi foști colegi de liceu se întâlnesc din întâmplare și încep să povestească despre cum i-a purtat viața.
Unul dintre ei îl vede îmbrăcat în uniformă și spune surprins:
— Uau, chiar ai ajuns pompier! Țin minte că încă din liceu spuneai că asta îți dorești.
Pompierul zâmbește mulțumit.
— Așa este. A fost visul meu de când eram copil și mă bucur că l-am îndeplinit. Dar tu? Ce ai mai făcut?
Celălalt răspunde cu mândrie:
— M-am însurat și am doi copii: o fată și un băiat.
— Felicitări! Să vă trăiască!
— Culmea este că băiatul meu spune mereu că și el vrea să devină pompier. Ai vreun sfat ca să-l încurajez?
Pompierul stă puțin pe gânduri și îi răspunde foarte convins:
— Sigur. Montează-i o bară în cameră. Se va obișnui să coboare pe ea, exact cum fac pompierii.
— Excelentă idee! Chiar asta voi face.
Mai trec aproape două decenii, iar cei doi se întâlnesc din nou.
Pompierul observă că fostul coleg pare foarte necăjit și îl întreabă:
— Ce s-a întâmplat? Băiatul nu mai vrea să fie pompier?
Omul oftează și răspunde:
— Nu… între timp și-a schimbat planurile. Acum spune că vrea să ajungă medic.
— Păi asta e o veste bună! Atunci de ce ești atât de supărat?
Bărbatul îl privește resemnat și spune:
— Fiindcă, între timp, fiica mea s-a făcut dansatoare la bară…
































