De ce nu s-ar mai construi Arca lui Noe în zilele noastre

După șase luni, Dumnezeu privește spre Pământ și îl vede pe Noe stând în grădină cu capul în mâini.

– Noe! strigă Dumnezeu. Sunt pe cale să trimit Potopul. Cum merge treaba? Unde este Arca?

Noe oftează adânc.

– Doamne, iartă-mă, dar lucrurile nu mai sunt ca pe vremuri…

– Cum adică?

– Păi, mai întâi am avut nevoie de autorizație de construcție. Apoi compania de electricitate mi-a cerut să plătesc mutarea liniilor de înaltă tensiune care treceau exact pe traseul pe unde trebuia lansată Arca la apă.

– Și?

– Și când am vrut să tai lemne pentru construcție, am aflat că pădurea este zonă protejată. Mi s-a spus că acolo trăiește o specie rară de bufniță și că nu am voie să ating niciun copac.

– Înțeleg…

– Nu e tot, Doamne! Când am început să adun animalele, am fost dat în judecată de activiștii pentru protecția animalelor. Au spus că țin animalele captive împotriva voinței lor și că două exemplare din fiecare specie într-o singură corabie reprezintă cruzime față de animale.

Dumnezeu începe să-și piardă răbdarea:

– Și Arca?

– Păi… Ministerul Muncii m-a întrebat câte minorități voi angaja pe șantier. Sindicatul a interzis să-mi folosesc propriii copii la construcție, pentru că nu sunt membri de sindicat și nu au certificările necesare.

– Altceva?

– Da. Fiscul mi-a pus sechestru pe toate bunurile. Susțin că încerc să părăsesc țara cu specii protejate și că fac export ilegal de animale pe cale de dispariție.

Dumnezeu oftează:

– Bine, Noe… și cât timp îți mai trebuie?

– Dacă totul merge perfect, cam zece ani.

Citeste si : Un avocat isteț