După o lună de miere minunată, cei doi proaspăt căsătoriți se întorc acasă și încep viața în doi.
Nici nu trece bine prima zi, că tânăra soție pune mâna pe telefon și își sună mama. Din voce se auzea că era foarte supărată.
— Alo, mamă…
— Ce faci, draga mea? Cum a fost luna de miere? întreabă mama, nerăbdătoare.
— Of, mamă… la început a fost minunat! Plimbări, cine romantice, declarații de dragoste… parcă eram într-un film!
Mama rămâne puțin nedumerită:
— Cum adică „la început”? Ce s-a întâmplat după aceea?
Fiica începe să se plângă:
— Cum am ajuns acasă, s-a schimbat totul! A început să-mi spună niște lucruri îngrozitoare. N-am crezut vreodată că o să aud asemenea vorbe din gura lui! Te rog, vino și ia-mă de aici!
— Stai puțin, draga mea, calmează-te. Ce ți-a spus atât de grav?
— Nu pot să-ți spun, mamă… Mi-e rușine numai când mă gândesc!
— Hai, spune-mi. Sunt mama ta, doar știi că poți să-mi povestești orice.
Tânăra tace câteva secunde, apoi răspunde cu voce tremurată:
— Bine, mamă… dar sunt niște cuvinte absolut groaznice!
— Spune odată! Ce cuvinte?
Fiica oftează adânc:
— „Gătește”… „spală vasele”… „calcă rufele”… „fă ordine”… „dă cu aspiratorul”… și, mamă… a zis chiar și „șterge geamurile”!
