Într-o după-amiază liniștită, o blondă și o brunetă se plimbau agale pe o uliță îngustă, printre lanurile de porumb. Soarele încălzea drumul, iar cele două mergeau și povesteau despre una, despre alta.
La un moment dat, trec pe lângă un lan în care se vedea o porțiune de aproximativ un metru pătrat de porumb culcat la pământ.
Blonda se oprește, se uită atent și spune foarte mândră:
– Aici m-am tăvălit eu cu Vasile acum două săptămâni.
Bruneta o privește scurt, fără să spună nimic, și își continuă drumul alături de ea.
Mai merg ele ce mai merg, iar după câțiva metri observă o altă porțiune de lan, de aproximativ doi metri pătrați, culcată la pământ.
Blonda, imediat:
– Aici m-am tăvălit eu cu Vasile săptămâna trecută.
Bruneta oftează și continuă să meargă.
Mai merg ce mai merg și, după încă puțin timp, dau peste o porțiune și mai mare, de aproximativ patru metri pătrați, în care porumbul era culcat la pământ.
Blonda zâmbește și spune:
– Aici m-am tăvălit eu cu Vasile acum două seri.
Bruneta începe deja să se plictisească de poveștile ei, dar nu spune nimic.
După câteva minute, însă, cele două ajung în dreptul unei porțiuni uriașe: aproape jumătate de lan era culcată la pământ.
Bruneta se oprește, dă ochii peste cap și spune, pe un ton ironic:
– Nu-mi spune… aici te-ai tăvălit tu cu Vasile seara trecută.
Blonda se uită la ea și răspunde foarte serioasă:
– Nu, aici s-a tăvălit Vasile singur când a aflat căte boli am…
