Într-o zi frumoasă de vară, badea Gheorghe mergea liniștit pe ulița satului, cu mâinile la spate și cu pasul lui domol. Soarele era sus pe cer, iar prin curțile oamenilor se auzeau găinile și gâștele.
Cum mergea el așa, la un moment dat se întâlnește cu Leana, care venea din sens opus și ținea o gâscă zdravănă sub braț.
Badea Gheorghe o privește curios și, cum era el om vorbăreț, o salută:
– Ce mai faci, fa, Leano?
– Bine!
Gheorghe se uită la gâsca pe care o ținea femeia sub braț, apoi zâmbește șmecherește și o întreabă:
– O dai?
Leana se uită la el, se gândește o clipă și răspunde foarte serioasă:
– Apăi, măi bade, de dat o dau, da’ cine ține gâsca?
