Un cuplu de vârstă mijlocie avea două fetițe superbe, de care erau foarte mândri. Totuși, soțul își dorea enorm să aibă și un băiat, așa că, după câteva discuții, cei doi au decis să mai încerce o dată, sperând că de data aceasta familia lor va fi completă.
După câteva luni, soția a născut în sfârșit un băiețel. Soțul era în culmea fericirii și abia aștepta să-și vadă fiul.
Când a intrat în salon și a văzut copilul, însă, bucuria i s-a transformat instantaneu în uimire. S-a uitat lung la bebeluș, apoi la soție, fără să-și găsească imediat cuvintele.
În cele din urmă, a întrebat:
— Ești sigură că acesta este copilul nostru?
Soția îl privește calm:
— Bineînțeles. De ce întrebi?
Bărbatul se apropie din nou de pătuț și oftează:
— Pentru că… sincer, este cel mai urât copil pe care l-am văzut vreodată!
Apoi se întoarce către soție, vizibil tulburat:
— Nu se poate ca eu să fiu tatăl acestui copil! Eu sunt tatăl a două fetițe superbe! Spune-mi adevărul… nu cumva m-ai înșelat?
Soția îl privește câteva secunde, zâmbește ușor și îi răspunde foarte calm:
— Nu…
Bărbatul răsuflă ușurat:
— Știam eu!
Soția continuă:
— …și de data asta!
