Un polițist își dă seama într-o zi că nu prea și-a făcut planul de amenzi și pleacă hotărât să mai „recupereze” din teren.
La un moment dat, vede o căruță venind agale pe drum. La volanul ei, badea Ion.
Polițistul îi face semn să oprească:
— Ioane, trage pe dreapta! Cred că ai încurcat-o. Conduci sub influența alcoolului!
— Da’ de unde, dom’ polițist!
— Atunci suflă în fiola asta.
Ion suflă cât poate de serios. Polițistul se uită la rezultat, dar nu găsește nimic.
Nemulțumit, începe să caute alt motiv de amendă. Observă o sticlă în buzunarul lui Ion.
— Dar în sticla aia ce ai? Nu cumva e țuică?
— Nici vorbă! E lapte de cocos.
Polițistul se gândește: „Dacă e țuică, îl am. Dacă nu, măcar gust și eu laptele ăsta de cocos.”
— Dă sticla încoace, să verificăm!
Ion i-o întinde fără să ezite. Polițistul ia o înghițitură zdravănă, se strâmbă puțin și constată, surprins, că într-adevăr nu e alcool.
— Bine, Ioane, poți să pleci.
Ion își ia sticla, se urcă în căruță și pornește liniștit la drum.
După câțiva metri, ridică biciul și strigă:
— Hai, Cocos! Dii, Cocos, diii!
