Două blonde stau într-o după-amiază la o terasă și își savurează cafeaua. Vorbesc despre tot felul de lucruri, însă una dintre ele pare destul de tristă și absentă.
Cealaltă, în schimb, este numai zâmbet și pare foarte bine dispusă.
După câteva minute, prima nu se mai poate abține și o întreabă:
— Draga mea, cum reușești să fii mereu atât de fericită? Eu am impresia că viața de căsnicie a devenit foarte monotonă.
Prietena ei zâmbește și ridică din umeri:
— Este simplu. Secretul este să păstrezi romantismul viu.
— Serios? Și cum faci asta?
— Păi, eu îi vorbesc mereu soțului meu foarte drăgălaș. Îi spun „gândăcelule”, „greierașule”, „fluturașul meu”… Tot felul de nume mici și simpatice. Asta menține vie flacăra iubirii.
Blonda tristă ascultă cu foarte mare atenție și pare din ce în ce mai încântată de idee.
— Ce idee minunată! Nici nu m-am gândit la asta. Chiar o să încerc și eu!
— Să vezi ce bine o să meargă! îi spune prietena ei.
Toată ziua, blonda se gândește la noua metodă prin care își poate condimenta căsnicia. Își imaginează deja cât de romantic va fi soțul ei când o va auzi vorbindu-i cu tandrețe.
În aceeași seară, ajunge acasă plină de entuziasm.
Deschide ușa, își lasă geanta pe hol și intră în sufragerie. Soțul ei stă liniștit pe canapea și se uită la televizor, fără să bănuiască nimic.
Blonda își amintește sfatul primit la terasă, își pune cel mai dulce zâmbet pe față și, hotărâtă să înceapă chiar din acea seară, îi spune:
— Iubitule, am ajuns! Ce mai faci, păduchele meu?!
