Badea Vasile stătea pe marginea șoselei și încerca să prindă o mașină la ocazie. Era îmbrăcat simplu, iar hainele lui păreau destul de ponosite. După ceva vreme, lângă el trage o doamnă foarte elegantă, la volanul unei mașini luxoase.
— Încotro mergeți, bade?
— Până la București, dacă aveți drum în direcția aceea…
— Și cine crezi că te-ar lua îmbrăcat în felul ăsta?
— M-am gândit că, pentru o sută de dolari, poate s-ar găsi cineva…
Femeia îl privește mirată:
— O sută de dolari? Bine, urcă!
Pleacă la drum, iar după câteva minute, doamna își aprinde o țigară. Badea o privește atent și îi spune liniștit:
— Doamnă… dacă vă mai ofer o sută de dolari, îmi dați și mie o țigară?
Amuzată de propunere, femeia îi întinde imediat pachetul:
— Desigur, bade, serviți-vă!
Mai merg ei o bucată de drum, când badea spune, pe un ton foarte serios:
— Dar dacă v-aș oferi două mii de dolari… poate ne-am distra și noi puțin?
Femeia îl privește din cap până-n picioare, stă câteva clipe pe gânduri, apoi acceptă.
După ce totul se termină, badea își potrivește liniștit hainele, oftează adânc și spune:
— No, doamnă… cred că nimeni din neamul meu n-a rămas vreodată cu o datorie atât de mare față de cineva!
