Ion se trezește dis-de-dimineață, hotărât să termine o grămadă zdravănă de lemne din curte. După câteva lovituri de secure, îl vede pe Gheorghe trecând agale pe lângă poartă.
— Bună dimineața, Gheo!
— Bună să-ți fie, Ioane!
— Da’ unde mergi așa grăbit? Hai mai bine să-mi dai o mână de ajutor la lemne!
— Apăi nu pot, mă Ioane… îs tare bolnav.
Ion lasă securea jos și se uită îngrijorat la el.
— Tulai, Gheo! Da’ ce-ai pățit?
— Am o boală grea…
— No, da’ ce boală?
Gheorghe oftează adânc:
— Boală venerică.
Ion rămâne câteva clipe pe gânduri.
— Ioi, mă Gheo… și cum se manifestă boala asta?
Gheorghe se uită la grămada de lemne, apoi la Ion și zice:
— Păi, uite-așa: mă doare-n fund de lemnele tale!
