Merg doi oameni printr-un pustiu nesfârșit. Soarele arde puternic, nisipul le intră în pantofi, iar amândoi sunt obosiți și au o sete nebună de apă.
După ore întregi de mers, abia mai reușesc să înainteze. La un moment dat, în depărtare, observă doi saci abandonați.
Se apropie cu greu și descoperă că unul este plin cu aur, iar celălalt este plin cu pâine.
Unul dintre ei, mai hâtru din fire, se uită la saci și spune:
— Eu am să iau sacul cu aur, căci este mai greu. Iar tu ai să duci celălalt, căci e mai uşor.
Celălalt, prea obosit ca să se certe, acceptă.
— Bine, fie…
Pornesc din nou la drum.
După câteva minute, cel care duce sacul cu pâine începe să rupă câte o bucată și să mănânce. Pe măsură ce înaintează, sacul devine tot mai ușor, iar el își mai restabilește puțin câte puțin puterile.
În schimb, celălalt abia mai poate ridica sacul cu aur. Merge gâfâind, se împiedică prin nisip și începe să regrete alegerea făcută.
După un timp, deja epuizat, se uită la tovarășul său și spune:
— Cam e plictisitor numai să mergem, hai să ne jucăm de-a piaţă!
Celălalt zâmbește:
— De acord.
Primul își șterge fruntea de sudoare și continuă:
— Scoate-ţi marfa. Cât costă o franzelă de pâine?
Omul cu pâinea se oprește, îl privește serios și răspunde:
— Un sac de aur.
Celălalt rămâne uluit:
— Dar de ce aşa de scump?
Vânzătorul de pâine ridică din umeri și spune calm:
— Scump? Păi, atunci mai plimbă-te prin piaţă şi cumpără mai ieftin. 😂
