Înaintea bătăliei, Ștefan cel Mare trimite un sol să cerceteze și să supravegheze oastea turcilor.
În timp ce se pregătea de luptă, îi spune ajutorului său:
— Pregătește-mi pentru bătălie cămașa cea roșie!
Ajutorul, nedumerit, îl întreabă:
— Dar de ce, Măria Ta?
— Pentru că, dacă turcii mă vor răni, oștenii mei să nu-mi vadă sângele și să continue să lupte fără să-și piardă curajul.
Ajutorul, impresionat de vorbele domnitorului, răspunde:
— Desigur, Măria Ta! Ce vitejie!
Nu trece mult timp și solul trimis de Ștefan se întoarce.
— Măria Ta! Am văzut oastea turcilor. Sunt nespus de mulți!
Ștefan îl privește și întreabă:
— Dar câți sunt?
— Un milion, Măria Ta!
— Și noi câți oameni avem? întreabă Ștefan.
— Doar zece mii, Măria Ta!
Ștefan se întoarce atunci către ajutorul său și îi spune calm:
— Bine… atunci pregătește-mi pentru luptă și chiloții maro!
