Cine vrea sa-mi ramana alaturi trebuie sa invete sa ma placa asa cum sunt, cu bune si rele

Cine vrea sa-mi ramana aproape trebuie sa invete sa ma placa asa cum sunt, cu bune si cu mai putin bune…uneori curajoasa, energica, vesela, puternica, alteori incapatanata, tematoare, schimbatoare sau trista…

Asta sunt eu, nu sunt nici pe departe perfecta, sunt om, am momente in care simt ca pot muta muntii din loc si momente in care simt ca nimic nu mai are sens…

Am momente in care rad cu gura pana la urechi si momente in care adorm cu lacrimi in ochi.

Nu cer nimanui sa fie altfel decat este si de aceea imi doresc ca cei ce raman alaturi de mine sa nu imi ceara sa fiu altfel de cat sunt. Nu vreau si nici nu pot sa port o masca, sa incerc sa fiu altfel de cat sunt, pentru ca o astfel de masca e grea de purtat, este obositor si trist sa incerci mereu sa fii pe placul altora, sa iti masori toate cuvintele, sa iti alegi atent fiecare fraza sau gest ca nu cumva sa fii judecat.

Vreau doar sa iubesc si sa apreciez oamenii din jurul meu si sa fiu la randul meu iubita si apreciata pentru ceea ce sunt.

E prea multa falsitate in lume si dorinta de a-l schimba pe celalalt. Dar oare nu ar fi mai bine sa il acceptam pe celalalt asa cum este?

Asa l-a lasat Dumnezeu, atat poate, atat este. Fie il accepti asa cum este, schimbandu-ti mai intai tie modul de perceptie asupra oamenilor, fie te indepartezi de acel om. Nu te obliga nimeni sa stai langa el daca simti ca nu e asa cum crezi tu ca ar trebui sa fie.

De cele mai multe ori, oamenii se schimba daca se simt iubiti cu adevarat, asadar daca tot nu poti renunta la  ideea de a schimba ceva la celalalt, iubeste-l mai mult, iar iubirea o sa-l faca sa-si doreasca sa se schimbe.