Într-un mall uriaș, arhiplin într-o sâmbătă după-amiază, un băiețel de vreo patru ani plângea atât de tare, încât aproape toți cei care treceau prin apropiere întorceau capul spre el. Printre zecile de magazine, muzica din difuzoare și mulțimea de cumpărători care se grăbeau în toate direcțiile, micuțul își pierduse mama și era speriat de-a binelea.
Nu a trecut mult și în jurul lui s-a format un adevărat cerc de oameni dornici să-l ajute. Un domn s-a dus repede să-i cumpere o înghețată, sperând că îl va liniști. O doamnă a fugit până la biroul de informații pentru a cere să fie făcut un anunț prin stație, iar alte câteva persoane au rămas lângă copil și încercau să afle de unde venise.
— Hai, puiule, nu mai plânge… O găsim noi pe mămica ta!
— Cum te cheamă?
— Știi să ne spui cum o cheamă pe mama ta?
— Îți amintești în ce magazin ați fost împreună?
— Avea mama vreo sacoșă sau ceva după care am putea s-o recunoaștem?
Dar băiețelul era atât de emoționat, încât abia reușea să răspundă. Suspina, își ștergea lacrimile cu mâneca și dădea din cap când într-o parte, când în cealaltă. Înghețata pe care o primise începuse deja să se topească în mâna lui, pentru că nici măcar de ea nu părea interesat.
Oamenii continuau să-l încurajeze:
— Nu-ți fie teamă, mama ta sigur te caută chiar acum!
— Stai aici cu noi și o să apară imediat!
Tocmai atunci, prin mulțimea adunată în jurul copilului își face loc o bătrânică. Se apropie de băiețel, îl privește cu milă și, după ce află ce s-a întâmplat, încearcă să-i dea un sfat pe un ton blând, dar ușor dojenitor:
— Of, dragul bunicii… Cum ai reușit tu să te pierzi într-un asemenea loc?
Băiețelul ridică ochii spre ea, dar nu spune nimic.
— Când mergi cu mama într-un mall atât de mare și de aglomerat, trebuie să fii foarte atent, continuă bătrânica. Nu pleci de lângă ea, nu te uiți după toate vitrinele și, mai ales, nu-i dai drumul!
Copilul o ascultă atent.
Bătrânica se apleacă puțin spre el și îi explică:
— Cel mai simplu este să te ții bine de fusta mamei tale. O prinzi cu mânuța și mergi după ea peste tot. Așa, indiferent câtă lume este în jur, nu ai cum să te mai rătăcești!
Băiețelul se oprește pentru câteva secunde din plâns. Își șterge nasul cu mâneca, se uită foarte serios la bătrânică și spune:
— Păi… am încercat, doamnă…
Bătrânica zâmbește.
— Vezi? Data viitoare trebuie doar să te ții mai bine!
— Dar chiar am încercat! insistă copilul.
Femeia îl privește nedumerită.
— Și atunci cum de n-ai reușit?
Micuțul oftează adânc, de parcă ar fi fost nevoit să explice cea mai complicată problemă din lume.
— Pentru că n-am ajuns…
— Cum adică n-ai ajuns? întreabă bătrânica.
Băiețelul ridică din umeri și răspunde cât se poate de sincer:
— Mămica purta fustă mini…
Face o pauză, apoi adaugă foarte serios:
— Și pur și simplu n-am ajuns cu mâna până la ea!
