Ion și Maria, soț și soție, puneau bani deoparte de zor pentru visul lor cel mare: să aibă o Dacie nouă în curte. Mai aveau nevoie de vreo 40 de milioane, dar cum economiile se terminaseră, Ion se hotărăște să meargă la vecina lor mai avută ca să-i ceară un împrumut.
Vecina, cunoscută pentru firea ei pusă pe glume, îi pune însă o condiție neașteptată:
— Ioane, îți dau banii, dar numai dacă „o facem” în stilul albină!
Ion rămâne puțin pe gânduri.
— Stai să mă duc s-o întreb și pe Maria, să nu mă trezesc după aia cu scandal acasă.
După vreo două ore de discuții și negocieri serioase cu nevasta, Ion se întoarce la vecină cu „permisiunea” primită.
Vecina, hotărâtă să-i arate ce înseamnă faimosul „stil albină”, aduce o albină adevărată, care îl înțeapă pe Ion exact unde trebuie. În câteva clipe se produce și „minunea”: lui Ion i se umflă totul de parcă se pregătea să doboare vreun record.
După ce își respectă înțelegerea, Ion pleacă în grabă spre casă, cu banii în mână și fericit că, în sfârșit, visul lor poate deveni realitate.
— Hai, Mărie, ia banii și să mergem la reprezentanță să cumpărăm Dacia!
Maria însă nu se grăbește deloc. Curioasă, îl privește atent și îl întreabă:
— Stai oleacă, Ioane! Da’ cum a fost treaba aia cu stilul albină? Ce înseamnă mai exact?
Ion se uită în jur și îi răspunde:
— Hai în dormitor să-ți arăt, că asta-i mai greu de explicat din vorbe.
După ce Ion îi face demonstrația „stilului albină”, se îmbracă repede și insistă:
— Gata, Mărie! Acum hai odată să luăm mașina!
Maria rămâne câteva clipe pe gânduri, își aranjează tacticos baticul, apoi îl privește cu ochii mari și spune:
— Știi ceva, Ioane? Las-o-ncolo de Dacie… Mai bine mergem la târg și cumpărăm 20 de stupi!
