La vamă ajunge badea Gheorghe cu o căruță încărcată cu butoaie. Vameșul, curios, îl oprește și îl întreabă:
— Bade, ce ai în butoaie?
— Apă, răspunde simplu badea Gheorghe.
Vameșul îl privește suspicios:
— Nu se poate… Nu te cred, bade. Ascunzi dumneata ceva!
— Nu, pe cuvântul meu, numai apă am, spune liniștit badea.
Neîncrezător, vameșul hotărăște:
— Atunci am să gust din fiecare butoi!
Fără să mai stea pe gânduri, vameșul gustă, pe rând, din toate butoaiele. După ce termină, își dă seama că badea spusese adevărul: în toate era doar apă.
— Bade, ai dreptate, ești liber să pleci. Dar spune-mi și mie… de ce duci dumneata atâta apă peste graniță?
Badea Gheorghe își aranjează pălăria și răspunde calm:
— Păi… la noi în sat e un obicei: după ce speli mortul, să duci apa cât mai departe…
