Un englez ajuns la capătul vieții simțea că nu mai are mult de trăit. Dorind să lase totul în ordine, își cheamă la căpătâi soția, cei trei fii și îngrijitoarea, pe care o roagă să filmeze ultimele sale cuvinte.
După ce își drege glasul, bătrânul începe solemn:
— Fiului meu cel mare, David, îi las cele două blocuri de locuințe din East End-ul Londrei…
Toți cei din cameră se privesc surprinși.
— Fiului meu mijlociu, Michael, îi las cele patru penthouse-uri din Chelsea…
Îngrijitoarea rămâne cu gura căscată.
— Iar fiului meu cel mic, Kevin, îi las marea clădire din sticlă de lângă Tower Bridge…
După aceste cuvinte, bătrânul își închide ochii și își dă ultima suflare.
În cameră se lasă o liniște apăsătoare.
După câteva momente, îngrijitoarea se întoarce către văduvă și îi spune admirativ:
— Doamnă, dumneavoastră și copiii sunteți cu adevărat norocoși! N-am bănuit niciodată că soțul dumneavoastră era atât de bogat!
Soția oftează și răspunde:
— Bogat pe naiba…
— Cum adică?!
— A fost spălător de geamuri. Le lăsa băieților traseele de lucru pentru săptămâna viitoare!
