Într-o seară, Costică ajunge acasă ușor afumat, dar cu chef de vorbă și foarte bine dispus.
Cum intră pe ușă, strigă:
– Nevastă, pune masa, că mor de foame!
Soția îi aduce mâncarea, iar Costică se așază liniștit la masă. Nici nu apucă să ia câteva înghițituri, că aude un zgomot ciudat venind de pe balcon.
Curios, se ridică și deschide ușa balconului. Acolo, un bărbat îmbrăcat doar în cămașă și chiloți stă lipit de balustradă, speriat.
– Ce cauți, mă, pe balconul meu?! izbucnește Costică.
Omul ridică mâinile împăciuitor.
– Domnule, te rog, nu face scandal! Fii înțelegător! Am avut și eu o aventură la apartamentul de deasupra. Tocmai când eram acolo, s-a întors soțul acasă. De frică, am ieșit pe balcon și am coborât până aici.
Costică îl privește câteva secunde, apoi începe să râdă.
– Ei, uite în ce situație ai ajuns! Nevastă, adu-i omului o pereche de pantaloni de-ai mei, să poată pleca acasă ca lumea!
Soția îi aduce pantalonii, necunoscutul îi mulțumește de nenumărate ori și pleacă grăbit.
Mai târziu, după ce se liniștesc toate, Costică și nevasta se bagă la culcare.
Pe la miezul nopții, Costică sare brusc din pat și o trezește pe soție.
– Femeie, femeie!
– Ce s-a întâmplat? întreabă ea somnoroasă.
Costică se uită speriat la ea și spune:
– Abia acum mi-am adus aminte că stăm la ultimul etaj!
