Într-o zi, un bărbat mergea liniștit cu bicicleta pe un drum de țară. Pedala fără nicio grijă, admirând peisajul, până când ajunse în dreptul unui pod vechi din scânduri, care traversa un râu.
Tocmai se pregătea să urce pe pod când, din senin, aude o voce puternică:
— Nu trece pe acolo! Podul se va prăbuși!
Omul se oprește brusc și privește în toate direcțiile.
— Cine a vorbit?
Nu vede pe nimeni. Ridică din umeri și, de teamă să nu fie adevărat, hotărăște să ocolească prin pădure.
După câteva minute de mers, ajunge pe o potecă îngustă. Din nou, chiar când se apropie de un stejar bătrân, aceeași voce răsună:
— Oprește-te imediat! Nu mai înainta! Stejarul din fața ta stă să cadă!
Bărbatul pune frână și coboară de pe bicicletă. Se uită nedumerit spre copac și, chiar în clipa următoare, stejarul se prăbușește cu un zgomot asurzitor, chiar peste potecă.
Rămas cu gura căscată, începe să privească atent printre copaci.
— Bine… cine ești? Arată-te! Mi-ai salvat viața de două ori!
Din spatele unui tufiș își face apariția un pitic mititel, cu o barbă albă și o pereche de aripi mici.
Acesta zâmbește și spune liniștit:
— Nu te speria. Eu sunt îngerul tău păzitor.
Bărbatul îl privește câteva secunde fără să spună nimic.
Apoi lasă bicicleta jos, se apropie de pitic și îi trage două perechi de palme.
Piticul, amețit, îl întreabă:
— Au! Dar de ce mă lovești? Eu doar ți-am salvat viața!
Bărbatul, încă supărat, răspunde:
— Și pe unde mi-ai umblat când m-am însurat?!
