Badea Gheo vine într-o zi la piața din oraș, îmbrăcat în hainele lui cele bune, de sărbătoare. Cu pălăria așezată drept pe cap, mustața răsucită și opincii lustruite, merge mândru printre tarabe, atrăgând privirile tuturor.
La un moment dat, două doamne elegante, îmbrăcate după ultima modă, îl observă și încep să chicotească.
Una dintre ele îi face semn să se apropie.
— Bade, nu te supăra că întrebăm… dar de ce ai dumneata două fermoare la pantaloni?
Badea Gheo le privește foarte serios, își drege glasul și răspunde cu un calm desăvârșit:
— Apăi, să mă iertați, cuconițelor… așa m-a lăsat Dumnezeu. Am două… „dotări”.
Cele două se uită una la alta și izbucnesc în râs.
— Cum adică două? Vorbești serios?
— Păi cum să nu! Una e mai zdravănă, mai neastâmpărată, pentru muierile noastre de la sat. Cealaltă e mai finuță, mai delicată și mai manierată… pentru cuconițele de la oraș, așa ca dumneavoastră.
Doamnele, din ce în ce mai amuzate, continuă jocul.
— Vai, bade, ce povești spui! Și chiar există așa ceva?
— Apăi, dacă vă spun eu…
Ele zâmbesc ștrengărește și una dintre ele îl întreabă:
— Și dacă tot ne-ai făcut curioase… ne-ai arăta și nouă „talentul” dumitale?
Badea Gheo își scoate pălăria, o scutură puțin și răspunde foarte senin:
— Apăi, cum să nu? Doar n-oi cere bani pe așa ceva. Dacă-i din plăcere, îi din plăcere!
Cele două doamne izbucnesc în râs, apoi una dintre ele îi spune:
— Bade, dar să știi un lucru…
— No, ce-i?
— Să știi că noi, chiar dacă suntem aranjate și locuim la oraș…
Face o scurtă pauză, apoi încheie zâmbind:
— …tot muieri de la țară suntem!
