Ion și Gheorghe stăteau la povești, când Ion îi spune foarte serios:
– Mă, Gheo, să știi că aseară aproape că l-am văzut pe tată-tău!
Gheorghe se uită lung la el.
– Cum adică „aproape”, mă, Ioane? Ori l-ai văzut, ori nu l-ai văzut!
– Stai oleacă, mă, că-ți explic. Tată-tău nu lucrează în gara din Dej?
– Ba da.
– Și oamenii de acolo nu poartă salopete galbene, cu numere mari pe ele?
– Ba da.
– Iar tată-tău nu are numărul 55?
– Exact 55! Da’ ce legătură are?
Ion zâmbește larg, bucuros că toate informațiile se potrivesc:
– No, vezi? D-aia ți-am zis că aproape l-am văzut!
Gheorghe, și mai nedumerit:
– Păi și unde l-ai văzut?
– Pe el nu l-am văzut… da’ l-am văzut pe unu’ cu numărul 54!
