Un fermier merge într-o dimineață la vecinul său și bate la poartă. Îi deschide băiatul cel mic al familiei, de vreo nouă ani.
– Salut, băiete! Tatăl tău este acasă?
– Nu, domnule. A plecat la târg.
– Dar mama ta?
– A mers împreună cu tata.
Fermierul se gândește puțin și întreabă:
– Fratele tău mai mare, Ionuț, e pe aici?
– Nici el. S-a dus să joace fotbal.
Băiatul, văzând că omul pare să aibă nevoie de ceva, încearcă să-l ajute:
– Dacă ați venit să împrumutați vreo unealtă, știu unde le ține tata. Poate vă pot da eu ce vă trebuie.
Fermierul își drege glasul:
– Nu pentru asta am venit. Trebuie să discut cu tatăl tău despre fratele tău… Se pare că Ionuț a pus-o pe fiica mea, Sanda, într-o situație destul de delicată.
Băiatul rămâne câteva secunde pe gânduri, apoi răspunde foarte serios:
– Aaa… atunci chiar trebuie să vorbiți cu tata! Eu știu că pentru taur cere 500 de lei, iar pentru țap 100 de lei… dar pentru fratele meu habar n-am care-i tariful!
