Un vapor se scufundă în largul mării, iar dintre toți pasagerii supraviețuiesc doar șapte persoane: un bărbat și șase femei. După câteva zile își dau seama că nu vine nimeni să-i salveze, așa că își improvizează un adăpost și încearcă să se adapteze vieții pe insula pustie.
Trec câteva săptămâni, iar femeile hotărăsc că e timpul să discute cu singurul bărbat de pe insulă. Îi explică foarte direct ce își doresc, iar acesta, ca să evite certurile și scandalurile, își face un program bine pus la punct.
Își desenează chiar și un calendar pe o bucată de lemn: în fiecare zi este trecută câte una dintre cele șase femei. Totul merge după un orar strict, fără excepții.
După trei săptămâni, într-o duminică – singura lui zi liberă – bărbatul stătea întins pe plajă, complet epuizat. Privea marea și se gândea că, dacă ar avea ocazia, ar înota până oriunde, numai să mai prindă și el puțină liniște.
Deodată observă în depărtare un om care înota spre insulă. Sare în picioare, începe să facă semne și să strige cât îl țin plămânii.
Când necunoscutul ajunge la mal, bărbatul îl îmbrățișează de bucurie și îi povestește tot ce i s-a întâmplat în ultimele săptămâni.
La final, zâmbește larg și spune entuziasmat:
– Frate, ce bine că ai apărut! De acum împărțim programul și avem câte trei zile fiecare, iar restul timpului stăm liniștiți!
Celălalt îl privește câteva secunde și răspunde calm:
– Greșit… sunt pe invers!
Primul își pune mâinile în cap și oftează:
– Ptiu, fi-al dracu’, mi-ai mâncat și duminica!!!
