O tânără era prăbușită pe canapea și plângea în hohote, de parcă i se năruise întreaga lume. Cea mai bună prietenă a ei, văzând-o atât de abătută, se așază lângă ea și încearcă să o încurajeze.
— Ce s-a întâmplat? De ce ești atât de supărată? S-a petrecut ceva?
— Iubitul meu… mi-a oferit un trandafir și mi-a zdrobit inima!
— Cum adică? Dacă ți-a făcut un cadou, de ce plângi? Ar trebui să fie un gest frumos.
— Nu e chiar așa… Mi-a spus, uitându-se direct în ochii mei, că se va întoarce la mine doar în ziua în care trandafirul acela se va usca.
Prietena privește atent floarea de pe măsuță, o examinează câteva clipe, apoi îi spune cu un zâmbet liniștitor:
— Hai, nu mai fi atât de necăjită! Orice floare se ofilește mai devreme sau mai târziu. În câteva zile se va usca, iar el se va întoarce, exact cum ți-a promis.
Tânăra izbucnește din nou în plâns și răspunde printre suspine:
— Tocmai asta e problema… Trandafirul este din plastic!
